Formatiune politica aparuta la Congresul General al Partidului Socialist din Romania (Bucuresti, 8-12 mai 1921), prin adoptarea cu majoritate de voturi a unui program de extrema stanga (bolsevica) si prin afilierea la Internationala a III a Comunista.
Steagul R.S.R.
Primul secretar general (1921-1924) al noului partid a fost Gh. Cristescu-Plapumaru. Pentru activitati subversive si pentru promovarea unor teze si actiuni care vizau unitatea teritoriala a Romaniei, considerata stat imperialist, format prin anexiuni de teritoriu strain, PCR a fost scos in afara legii (apr. 1924). Anexa a Cominternului, PCR a urmat cu fidelitate limita politico-ideologica impusa de Moscova. In primul deceniu de existenta a PCR s-au desfasurat Congresele al II lea (oct. 1922, Ploiesti), al III lea (aug.1924, Viena), al IV lea (iul. 1928, Harkov) si al V - lea (dec. 1931, Moscova). Din 1924 si pana in 1944, partidul a fost condus de minoritari din Romania sau de straini: Elek Koblos (nume conspirativ Badulescu) (1924-1928), maghiar din Targu-Mures, Vitali Iakovlevici Holostenko (1928-1932), ucrainean; Aleksander Danieluk (Gorn) (1932 - 1936), polonez; Boris Stefanov (1936 - 1940), bulgar din Cadrilater; Stefan Foris (1940 - 1944), secui. Incercand sa controleze miscarea sindicala, PCR a dat o coloratura politica unor actiuni revendicative ale muncitorilor din anii 1929 si 1933, dar nu a reusit sa devina un partid al clasei muncitoare. In 1944, PCR nu avea decat c. 1000 de membri, majoritatea functionari si intelectuali, multi minoritari. Implicand actul de la 23 august 1944, prin participarea lui Lucretiu Patrascanu si Emil Bodnaras la unele actiuni de inlaturare a lui Ion Antonescu, PCR si-a atribuit meritul unei presupuse "insurectii nationale antifasciste si antiimperialiste". Obtinand retragerea trupelor sovietice din Romania (1958), Gheorghe Gheorghiu-Dej a incercat o despridere de tutela Moscovei, atenuand rigorile represiunii (in 1964 au fost eliberati detinutii politici). Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, ales la Congresul al IV lea al PMR (renumerotat Congresul al IX lea al PCR, iul. 1965), a continuat politicile economice de tip centralizat, cu accentul pe industrializarea excesiva. Ostil oricarei idei de reforma a sistemului, secretarul general al partidului a impins societatea romaneasca spre o criza profunda, manifestata prin violenta Revolutiei din dec. 1989, care a dus la executia sotilor Ceausescu.